Imi era frig,dar eram transpirata,aveam lacrimi in ochi,tremuram,si inca vedeam cum telefonul numara secundele apelului.Nu stiam daca ma mai auzi dar ...cu o voce tremurata,simtind ca parca imi dau ultima suflare am hotarat sa mi-o folosesc spre a rosti un simplu si stupid "te iubesc".Prin coincidenta,atunci mi s-a inchis telefonul.<
Dupa vreo 10 minute,m-am dezmeticit si am fugit in bucatarie.Nu-mi aminteam sa fi baut cafea in seara anterioara,dar...cu toate astea cafeaua ma astepta rece in mijlocul mesei acompaniata de un fursec cu ciocolata.
-Stai putin!Eu nu beau cafea.De aceea ma dezgusta acest miros,aceasta aroma.Ce-i cu mine? Mai e cineva cu mine in casa?
-Buna dimineata iubito!Ai adormit tarziu aseara.Ti-am auzit vocea suspinand pe la miezul noptii.S-a intamplat ceva?
-Cine esti?De ce esti aici?Ce vrei?
Incepuse usor sa se transforme in alt om,luase chipul tau si incepusa sa rada.Apoi,ca si cum as fi privit un tablou cu multe cadre incadratate intr-unul,chipul s-a multiplicat,se formase o sfera in jurul meu si te simteam batjocorindu-ma.
Tot un vis,vise in rama.Am incepand sa plang de-a dreptul.Acum decat fereastra imi pastreaza urma respiratiei sacadate.Inima incepuse sa-mi bata tare,mai tare ca oricand,mi-o simteam in fiecare centimetru din corp,aveam emotii,lilieci in stomac nu fluturi,si eram dezorientata.Toata ziua mi-am petrecut-o la fereastra,privind pasii fiecarui trecator lasand in urma sperante,amintiri,iluzii si iubiri...