september depression....

Dureroasele depresii de septembrie,de inceput de toamna,sau poate alte sentimente neclare,care se infig adanc acolo,intr-o inima abia vindecata inca ciopartita de-a lungul unor lungi cicatrici...In dimineata asta m-am simtit inspirata vazand cum toti oamenii,de-a lungul a 20 de pasi se pierdeau in fata mea inghititi de ceata,observam cum toti sunt atat de grabiti,atat de ocupati,incercam sa patrund in mintile lor,in inimile lor,incercam sa le fur gandurile dar nu puteam,erau atat de grabiti,atat de preocupati,iar ceata atat de nepasatoare si umeda.Iar eu priveam,stand pe loc,miscandu-se totul in jurul meu...Imi adunam toate gandurile,si le risipeam intr-o ploaie de sentimente alternative,diverse,confuze.Numai suport parca sa stau pe loc,sa ma las in voia unui curent ce ma indreapta intr-o mare de dezamagire pe care,orice fel de vasle as avea,nu pot sa o ocolesc.Azi chiar am inteles cum e cu ,,fericirea aduce nefericirea",chiar inteleg,si nu stiu daca ma simt mai bine...Ba chiar dimpotriva,as fi preferat sa rad de chestia asta toata viata dar sa nu o simt pe pielea mea.Ieri eram atat de fericita,si alarteri si zilele dinainte,dar azi nu.Azi sunt singura,dezamagita,trista,melancolica si nostalgica,pentru ca port incontinuu cu mine tonele alea de dor nespus,pe care nu pot sa-l dau afara,sa-l marturisesc,nu pot sa ma descarc,azi simt nevoia sa spun cat de mult te iubesc,cat de mult de ador,si atat de tare mi-as dori ca lacrimile sa nu se mai poata abtine si sa curga,iar tu,cu blandete sa mi le inlaturi,si sa ma imbratisezi,si sa ma saruti,si sa nu ma mai lasi sa plec.Simt nevoia de afectiune,muuuuuuuulta afectiune,multa iubire,multe imbratisari,dar simt ca nimanui nu-i pasa,doar atat.Iar in zile ca astea mi-as dori sa ma aflu intr-un loc dominat de obiecte mici,inconjurata de sunetul clapelor de pian,cu o mie de hartii si o mie de creioane,cu un aparat de fotografiat si sa imi pot descarca frustrarile prin ceea ce ma ajuta,dar nu pot.Nu-mi permit,eu traiesc in lumea asta grabita,agitata,fericita,complicata,simpla,contradictorie si iluzorie...Mi-e dor...

She.Her.Mine.

Frumoasa cu ochii verzi si parul cret caramelizat,cu zambetul stralucitor si cu dulceata zaharului incapand in intreaga-i fiinta.Genul de persoana cu o charisma neincapatoare in trupul ei firav si mic,genul de persoana care te face sa o iubesti doar dintr-o privire,te hipnotiza din 2 expresii erbale iar inrosirea obrajilor ei mici si albi iti dadea o stare de simpla atasare.Iar eu am ajuns sa o ador.De ce? Pentru ca exista,pentru ca ma imbratiseaza si imi pastreaza zambetul pe buze intact,pentru ca alaturi de ea ma simt fericita.Cat de putin timp si cata adancime-n sentimente poate fi,chiar exista ceva acolo,o scanteie sau a luat forma unui foc?Ma mistuie,ma arde,ma raneste,sau ma face fericita si ma incalzeste?Eu nu pot sa aflu raspunsuri,pentru ca am epuizat solutiile dar cu ea lucrurile se afla in extreme. Ori e totul extrem de complicat incat nu ma pot complica mai mult ori e totul mult prea simplu si incerc sa simplific ceva ireductibil.Sau poate sunt episoade iluzorii.Sau e ea.Vrei sa ti-o descriu?Nu pot sa folosesc cuvinte,iar eu... nu-mi pot asterne sentimentele decat prin cuvinte,dar toate par atat de vide in fata a ceva atat de plin.E totul empty si senin,sau e totul plin si innorat.Sau doar incerc sa complic,sa gandesc,sa analizez,sa asigur ceva ce trebuie doar luat asa cum iti e dat.Iar eu traiesc dar nimeni nu poate ntelege,sau eu nu ii inteleg pe ei,ca eu am nevoie de siguranta,eu simt ca merg pe un teren minat.In cele din urma m-am obisnuit cu ea,cu imbratisarile ei,cu rasul ei pueril,cu mainile mici si fine cu unghii colorate-n negru,cu buclele zburate usor de vantul rece,de ochii ei verzi a carui culoare o asemuiam a ceva ce ne amuza pe amandoua si care,pentru mine,s-a transformat intr-un subiect a carui deschidere poate provoca amintiri.TU esti genul de persoana care imi lasa o cicatrice,sau care imi picteaza cenusa in valurile inimii.Iar tu nu vezi ceea ce vad eu,eu intr-adevar te vad pe tine,tu vezi ceea ce crezi,dezmortirile unui slab adevar.Stancile gandirii mele parca se apropie si imi distrug idei,iar unele vise se infig in niste cuie tari si ascutite care imi provoaca niste ape agitate in suflet.Fericirea aduce nefericirea,iar iubirea atrage un sentiment de atasare continuu.

Again together.

Emotiile intregului eveniment se datorau faptului ca stiam ca o sa te revad,speram sa nu,credeam ca nu,dar stiam,simteam,te vroiam aproape.Prima privire,prima revedere,prima inchipuire si primele vise care mi s-au amestecat in cap provocandu-mi niste migrene emotionale si sentimentale.Nu erai diferit,erai ca atunci cand ne-am despartit,ti-am simtit lipsa atat de tare,iar acum ca imi esti atat de aproape si stiu ca o sa te vad in fiecare zi ma doare faptul ca trebuie sa ma prefac ca nu te cunosc,ca nu a fost nimic in tot ceea ce ,pentru mine,a insemnat ceva,ceva mai mult.E chiar dureros sa te simti in plus acolo unde te credeai odata o parte dintr-un intreg univers datorita celeilalte jumatati.Nu-mi imaginam ca o sa ma simt asa si e ciudat ca nu stiu cum sa indur asta.Si mai e vorba si de celalalt ,,tu",care nu stii ce vrei,esti las,nu vrei sa recunosti.Nu sunt toate lucrurile asa cum vrei sa le consideri tu.Da poate ai dreptate insa nu vreau sa privesc in aceeasi directie in care tu pasesti,imi place libertatea,dar am nevoie de siguranta,de confirmari,de iubire,de atasare si de un sentiment reciproc.Si spui ca nu am nimic de pierdut?Ei bine,chiar am!Mica bucatica intreaga din inima mea care inca nu s-a refacut si cu el aproape,nu cred ca isi va reveni din lunga convalescenta in care ai internat-o.Insa simt aici,undeva,frica,teama,confuzia,iubirea,si mai ales imi revin amintirile,e ciudat tot ceea ce se cheama iubire...De ce nu poate sa fie atat de simplu?Cand totul s-ar putea simplifica atat de mult.De azi inainte o sa-ti duc dorul mai mult decat ti l-am dus cand nu te vedeam,pentru ca acum e mult mai dureros.IMi lipsesti TU,cel pe care l-am cunoscut,cel de care m-am indragostit,cel care imi promitea multe si care ma mintea atat de frumos,am nevoie de tu cel initial,am nevoie de tine sa fi aici asa cum ai fost atunci.Pana atunci trebuie sa cunosc o iubire fara capitol incheiat,un roman fara sfarsit,o iubire neinteleasa si inca o dezamagire imatura si cretina.Si totul ma afecteaza pe mine,dublu.I found you but now i need to be lost.

Believe in...(part 2)

Stii.tot ce mi-as putea dori de la viata ar fi sa fiu cu tine precum 2 stechere bagate in aceeasi priza,stii,una langa alta,sa ne conectam la aceeasi unda de curent si sa simt cum patrunde prin amandoi un efect electro-termic care sa ne arda pe amandoi.Dar nu pot nici macar sa te am aproape si nu ma mai satur sa vorbesc despre iubire,despre dor,despre doua suflete care bat la unison,despre doua suflete ce vor rula acelasi film la nesfarsit,despre o iubire iluzorie,despre dezamagiri.Ai fi putut deveni baiatul perfect,pentru mine erai deja aranjat in capatul dorintelor mele,si daca ar fi sa-mi pun 200 de dorinte,as prefera sa-mi pun o singura dorinta de 200 de ori:aceea de a te avea aproape...
Stii...e al dracului de nasol cand  iti imaginezi involuntar,intr-o clipa de plictiseala acuta(da,asemanatoare celei din mijlocul orei de istorie),privesti in gol,iti amintesti anumite detalii pe care nu le-ai putut valorifica decat in momentul cand s-au transformat in niste amintiri marunte,si le pui cap-coada,si le adaugi in alta poveste...Cand te auzeam cantand la chitara,gandurile imi zburau in interiorul trupului,si ma simteam de-a dreptul uimita de cum inima imi batea incontinuu formand o melodie ale carei versuri numai eu le puteam descifra,canta,schimba,transforma.Sunt sigura ca...cunosti senzatia aia de emotii pe care o ai,de exemplu,inainte de un examen:cand iti e frig si cald in acelasi timp,esti agitata,nerabdatoare,prost dispusa,fericita,suparata,excitata,nervoasa,atunci cand stii cu siguranta ca ceva se va intampla dar nu stii daca e de bine sau de rau...E foarte nasol cand,fara sa vrei,te gandesti la tot felul de posibilitati pentru ca intr-un nenorocit final sa constati ca ti-ai pierdut timpul degeaba si iti bagi toate partile componente ale corpului in orice iti vine la gura,doar pentru a te descarca de o furie absurda pe seama careia nu stii pe cine sa dai vina...Iar el imi spune ca eu sunt problema?-NU!tu esti problema dude,sorry for what i'm gonna say,but...Uite-te la tine si analizeaza cauza!It's your fucking fault!. Iar apoi pleci cu gatul tremurand pentru ca simti ca lacrimile nu se mai pot abtine stand in stand-by si se preling blege pe obrajii rosii,te simti atat de furioasa pe tot ce inseamna LUME si nu stii cum sa te abtii cand totul pare vinovat,atat de vinovat de suferinta ta.E groaznic sa ajungi la concluzia ca nimeni,nimic nu merita.Nobody doesn't love nothing...Practic,fara sa vrei,imi faci complimente care se transforma in dezavantaje,gen:nu sunt suparata dar nici fericita nu sunt,nu te mint dar nu-ti spun adevarul,nu te urasc dar nici prea drag nu-mi esti...Si mai sunt alte o mie de variante foarte nasoale,you know what i mean.
Prefer,dealtfel,sa stau in casa si sa ma imaginez in viitorul meu...Intr-o excursie la malul marii...Ascult valurile spargandu-se de tarm,aud pescarusii facandu-si serenade,ascult copii alergand nerabdatori pe plaja,privesc urmele de talpi pe care le lasi pe nisip,apoi vi langa mine...Te asezi exact langa mine,iti simt atingerea pielii fierbinti,apoi imi zambesti...si imi aranjezi parul care se deranjeaza in bataia vantului timid de astazi...
Dar azi imi e atattt de dor....Chiar nu-ti dadeai seama ce ma deranja,ce ma ranea nu?Nu e vorba de mofturi sau de egoism,nu!,e vorba de mine si de ceea ce-mi imaginasem ca reprezinti...A trebuit sa-mi strivesti toate sperantele impingandu-le intr-un cuptor incins...Preferi atentie?OK!Du-te,ai de unde alege...Dar eu am nevoia de atentia ta,doar de tine!.De ce nu poti sa intelegi?De ce?Preferi sa imi fie dor de celelalte povesti de iubire?Preferi sa te  compar incontinuu cu altcineva?Preferi sa imi spulberi toate visele...Eu vreau sa ma intorc la vechea inocenta,vreau sa fie totul bine,sa-mi simt sangele curgand in vene,si sa zambesc  cu adevarat ,sa simt fericirea cuprinzandu-mi intregul trup intr-un vals al veseliei,sa ma simt in al noualea cer,sa simt ca zbor.Imi e ataaat de dor!Si as avea nevoie sa plang,sa urlu,sa pot sa spun ce ma enerveaza,dar nu ,nu pot pentru ca imedat trebuie sa ma impiedice cineva si sa-mi traiesc viata!Trebuie sa ma comport exemplar,sa ii fac pe ceilalti sa zambeasca,sa fie ceilalti fericiti,si nu regret.Dar eu?Eu mi-am anihilat existenta.

Believe in...(part 1)

Ca orice specie umana,imi urmez calea spre indeplinirea unor anumite vise,idealuri,teluri,iluzii,aparente(ai prins ideea).Eu nu sunt ca restul persoanelor.Stiu,sunt constienta de faptul ca unele lucruri neplacute sau dezamagitoare trebuie sa le uiti...Sunt constienta de faptul ca totul se afla inainte,iar inainte poti merge doar daca  poti trece peste pragul care te desparte de trecut...Dar eu nu ma straduiesc sa uit,sa ma ocup cu altceva pentru ca gandurile sa-mi zboare prin alte taramuri.Eu ma resemnez cu dezamagirea,si,dimpotriva,ma gandesc mult la acel lucru pana reusesc sa-l depasesc,sa-l inteleg,dar totul in ritmul meu mai mult sau mai putin rapid.Eu totul savarsesc cu minutiozitate...Sunt categorica in privinta zicalei,,graba strica treaba",lucrurile cele mai bune ies atunci cand ai timp sa te preocupi intr-adevar de acel lucru.Sunt stangace,neindemanatica atunci cand ma grabesc,iar rezultatul este,bineinteles,mai slab decat atunci cand l-as fi facut in ritmul meu...Ma balbai atunci cand sunt emotionata,ma inrosesc  atunci cand cineva ma priveste intens,imi place sa strang tare in brate oamenii dragi mie,imi place sa le aduc mereu aminte cat de mult inseamna ei in viata mea,imi place sa le fiu alaturi oricand am probleme,imi place sa le spun ca totul a fi bine,imi place sa ii vad pe ceilalti zambind  fara oprire si mi se rupe sufletul cand vad pe cineva plangand.Si eu am o mie de vise,imi doresc 1000 de lucruri,dar pun accentul pe lucrurile care au mare incarcatura emotionala...Visul meu.ha.Well...Pai...Sa am doua fete gemene,un sot iubitor,un catelus(sau 2 ,sau 3,sau 4,sau 5...:))),un pian cu coada pe care sa il gadil toata ziulica(nu stiu sa-l folosesc dar nu conteaza asta),sa am un hamac in spatele casei pentru 2 persoana,unde sa-mi asez capul obosit dupa o zi grea de munca in mijlocul verii ca regizor la o comedie romantica,unde scumpele mele fetite sa vina sa-mi faca viata un calvar cu vocea lor stridenta si rasete si zambete...Sa am o casa din lemn,unde sa miros mereu textura ei,plina cu lucruri vechi si cufere in care imi pastrez amintirile.Iar casa o sa fie perfect in stilul meu...O sa am un perete plin de ceasuri cu toate orele lumii,un perete plin de poze de pe parcursul intregii mele vieti,cu toti prietenii si toate persoanele importante pentru mine,un perete pe care sa am tablouri multe pictate de fetitele mele,si un perete colorat in curcubeu.

An ordinary boy with a sweet smile.

Nu il mai vazusem ce cateva saptamani.Si imi aminteam de el ca si cum mi-as aminti de ultima oara cand am baut apa.Dar nu o sa-l uit niciodata. Un baiat extraordinar...Saemana cu tipul din romanul meu. E chitarist!Canta extraordinar,are un zambet frumos si o personalitate super tare frate( you know what i mean:).Are parul mai lung si cret,ochii caprui si o privire patrunzatoare care mi-a provocat un zambet pana la urechi si mi-a facut obrajii rosii de parca ardeau in flacarile unui foc puternic.Il priveam cantand cu atata pasiune,ii priveam degetele coborand si urcand pe coardele fine ale chitarei.Apoi ii priveam ochii privindu-i pe ai mei si simteam cum 10 mii de fluturi fug in interiorul meu.Cu fiecare nota pe care o sonoriza simteam ca sunt din ce in ce mai... nu stiu....vrajita poate.Atrasa intr-un vartej al notelor muzicale cantate de el.E ataaat de dragut.Iar la final m-a luat in brate ataaaat de strans cum de mult simteam nevoia sa o faca cineva,si am ras amandoi si mi-as fi dorit sa mai stea dar a trebuit sa plece,ca si mine de altfel.Si am ramas,sau eu am ramas cu notele chitarei lui in ureche si imbratisarea lui fantastica pe mine.8->

Dreamin',keep hopin'.

Cel mai tare urasc sa visez persoanele pe care le iubesc si carora le duc dorul ingrozitor.De doua nopti visez o persoana despre care am tot scris in postarile anterioare si niste circumstante ciudate....cu toate ca locuim in acelasi oras ar fi o completa minune sa ne vedem pe strada,pur intamplator. si e enrvant sa te uiti dupa fiecare persoana care are cateva caracteristici fizice comune cu ale persoanei al carei chip il cauti pe umerii fiecarui trecator,iar inima incepe sa-ti atinga viteze alarmante numai la gandul ca persoana respectiva ar putea,totusi, sa fie persoana pe care sufletul o striga incontinuu sub o perdea care nu lasa sunetul sa treaca mai departe,astfel ca stiu ca nu poti auzii,dar continui sa sper ca intr-o zi te voi revedea si totul se va petrece ca intr-un pasaj siropoz dintr-un film de dragoste:sa ma vezi din spate,sa vi sa imi pui palmele pe ochi si sa imi pui la incercare un ,,al saselea simt" prin care sa ghicesc oare cine-i,iar eu sa ma intorc zambind cu gura pana la urechi recunoscandu-ti vocea,sa zambesti si tu si sa ne lasam imprejmuiti de magia reintalnirii,tu sa ma saruti cum niciodata nu ai mai facut-o,sa ma strangi in brate,iar pe obrajii mei sa se prelinga lacuri pline de lacrimi ale fericirii,iar apoi sa-mi spui ca ti-am lipsit,ca te-ai gandit si tu la mine macar pe jumatate cat m-am gandit eu.Iar apoi sa ne plimbam prin tot orasul aratandu-i intregii lumi ce mult ne iubim prin impreunarea degetelor tale intre ale mele si sa ma strangi in brate la fiecare 5 metri,si sa imi spui ca ma iubesti. Dar totul se petrece bineinteles doar in imaginatia mea infantila,fara ca macar un amanunt sa se fi putut intampla vreodata.La noapte sunt sigura ca iar o sa te visez,si iar o sa imi pot controla visul strangand in brate proiectia ta.
p.s:te iubesc!

Ceva despre noi partea a 3-a

In adancurile cufere care detin comorile memoriilor mele te gasesc de cele mai multe ori pe tine,si daca privesc pe geam pe trupul altei persoane asez chipul tau,iar daca vad undeva initiala numelui tau imi e imposibil sa nu ma gandesc ca poate... nu m-ai uitat.nu este o obsesie,e un simplu sentiment de dor acut. am nevoie de tine! am nevoie de imbratisarile tale care imi dau incredere,de susotelile tale cu care ma sicanai cadn eram suparata sau bosumflata,de zambetul tau adorabil care imi arata fericirea, am nevoie de mainile tale sa-mi dezmierde chipul... am nevoie iarna sa imi tii de cald. am nevoie sa privesc in ochii tai negri intunecosi si sa vad lumina din canalul implinirii,sa-ti simt buzele reci incalzindu-le pe ale mele,am nevoie sa te cunosc,sa te stiu aici.pot sa supravietuiesc si fara tine,dar nu pot sa traiesc fara sa te vad,sa te simt,sa te sarut, sa te ating.mi-ai promis lucruri desarte care au disparut dintr-o data cand ne-am despartit. nu ma doare,m-a durut la inceput,dar imi e foarte dor si e groaznic pentru ca numai gandesc cu capul ci numai cu inima,si nu pot sa ma abtin sa nu te strig cu toate ca stiu ca nu ma auzi,noi 2 nu mai existam decat inidividual,mi-am recapatat trupul pe care il legasem de al tau. imi lipsesti enorm.



P.S:TE IUBESC!

Despre fericire...

Fericirea reprezinta in sine curajul de a regasii amintiri placute in lucruri  marunte,fericirea se constata in momentul cand trasezi pe chipul unui om oarecare un zambet,fericirea  se retrage in sufletul fiecarui om in momentul cand isi aduce aminte de ce iubeste si fericirea de a stii sa iubesti.Fericirea e cand privesti lumea in ochii altcuiva,fericirea e cand toti sunt egali si multumiti,fericirea e cand iti amintesti cat de fericit esti in traiesti,fericirea e cand primesti un ,,multumesc",fericirea e cand poti privii linistit cerul inzestrat cu milioane de stele,fericirea se extrage si dintr-o simpla amagire care imi deschide cai spre alte posibilitati,fericirea exista si in loviturile pe care le ai in genuchi cand esti copil,fericirea e  atunci cand te simti sufocat de iubire,fericirea segaseste si intr-un alint intr-o frumoasa dimineata in care soarele incearca sa gaseasca o cale de a-ti incalzi expresia chipului adormit...Fericirea o gasim in bratele celorlalti oameni,putem oferii fericire si in simpla intindere a oaselor,putem gasi fericirea si in meciul de fotbal de la televizor,eu pot gasi fericirea ascunsa intr-o picatura de roua la ora 8:30 dimineata... pot sa zbor visand cu ochii inchisi si sa simt fericire,o simpla amagire,un simplu dor... fericire rimeaza cu iubire pentru ca iubirea inseamna fericire... se declara una pe cealalta printr-o asimetrie inegala.fericirea e atunci cand incerci ceva pentru prima oara in viata,fericirea e cand cineva te  sfatuieste,te indruma,te iubeste.fericirea se incadreaza in peisajul apusean de la malul marii,fericirea e atunci cand glumesti cu mine,cand ma pacalesti,cand imi daruiesti o pietricica cu forma unei inimi imaginare... fericirea mea e atunci cand iti simt palma in a mea,cand pot sa-mi impreuna degetele cu ale tale, fericirea e atunci cand imi pui mana dupa gat si ma lasi sa-mi pun capul pe pieptul tau sa-ti simt bataile nebune ale inimii...fericirea e atunci cand iti privesc genele lungi pline de picaturi de apa intr-o ploaie de vara...fericirea e cand pot arunca in tine cu un bulgar de zapada iarna,iar tu sa alergi spre mine si sa ma imbrancesti in zapada pentru ca apoi sa ma incalzeasca de ger insusi corpul tau...fericirea e vantul cald care te racoreste intr-o zi caniculara... sau "fericire" e un simplu cuvant care nu se poate descrie

Ceva despre noi partea a 2-a

Stii,defecte gasesti la tot pasu,unde gasesti perfectiunea? eu am gasit-o in simpla ta privire,in simpla glasuire a unei specii efemere ca oamenii.totul se rezuma pur si simplu la tine,la gropita pe care o faci in obraz atunci cand imi zambesti timid,tacut,subtil.totul se rezuma la privirea pe care mi-o arati atunci cand savarsesc lucruri fara sens,cu tine nu e nevoie sa gandesc. cu tine fac,traiesc si atat.si tare imi place sa visez,sa visez,sa visez,sa ma balacesc in adanci oceane de iluzii,fara ca cineva sa poata sa-mi arunce o vesta de salvare.ea ma cheama cu vocea duioasa si dulce si simt ca zbor pana la ea.ea ma observa,ma intelege,ma asculta,ma vrea,ma doreste dimineata,ea da pur si simplu un sens unei vieti vide,goale,straine cu tot ce este familiar.m-am schimbat.simt ca tu esti precum un etern glob ce atarna in jurul meu,simt ca tu esti medicamentul care ma vinteca,antidotul care imi absoarbe veninul readucandu-ma la viata,tu esti cel mai de pret lucru la care pot renunta.cu tine ating apogeul vietii in fiecare zi,cu tine absorb parfumul florilor de tei in fiecare secunda si cu tine invat cat de repede se scurge timpul atunci cand totul prinde sens. cu tine imi alin singuratatea,imi mangai alinarea,imi imbracisez dezamagirile care,atunci cand sunt cu tine,numai exista.cu tine pot fi eu sau tu,cu tine mi-am anulat propria existenta lansandu-ma impreuna cu tine in craterul nenorocit al fericirii,vulcanul sfarsitului s-a aprins,sugerandu-mi finalul pe care eu nu vreau sa il termin.abia ma asez la linia de start si deja ma apropii de sfarsit.cu tine,timpul se scurge mai repede,nisipul dintr-o clepsidra din sticla limitata de doi pereti de lemn imi indica trecerea unei ore,dar cu tine simt ca a trecut doar o secunda,dorindu-mi sa mi te alaturi doar o viata,doua,trei. cu tine am invatat cata fericire poate incapea intr-un sarut,cu tine insusi infinitul. mi-am ingropat visele,sperantele,trecutul in catedrala neinvinselor teluri...caleidoscopul meu de experiente se alina,se ingroapa si el in intelegerea ta,la alegerea ta.

Ceva despre noi partea 1

As fi vrut sa plec,dar el m-a luat de mana,m-a intors inapoi,m-a strans de mijloc,m-a sarutat inrosindu-mi buzele arse de soarele rosu al lunii iulie. pentru el e doar un joc pentru mandrie,orgoliu si trofee.cunoaste sentimentul iubirii de aceea se teme sa se incatuseze stiind ca va putea ramane ostatic intr-o inima a carui lacat nu are cheie.nu a invatat inca ca acea presupusa cheie sunt defapt cuvintele. normal. TE IUBESC. iti suna cunoscut ? nu!
mai bine stiu... las-o in larg pe mare printre valuri inramate in soare. soarele adanc de iulie.in septembrie se sfarseste totul. e doar o decoratie ambalata colorat care sporaste curiozitatea. nimic real. lasa-ma sa visez,sa beau amarul,sa ma distrez,sa plang,sa rad daca simt nevoia,sa-mi anihilez clipele de dor acut prezente in sufletul meu,lasa-ma in pace impreuna cu melancolia,lasa-ma sa-mi fumez nostalgia clipelor minunate de demult,lasa-ma sa ard precum scrumul unei tigari intamplatoare,a carei chistoc ii presupune existenta. lasa-ma sa ma dezleg de sentimentul inocent de mincinos ce m-a legat,lasa-ma sa elidez orice urma de speranta si ochii verzi ai fetei de demult. lasa-ma sa mor,sa abor,sa abier,sa tip,sa plec,sa mint,sa ma intorc, sa te mai imbratisez si in mainile tale sa imi dau si ultima suflare, sa ma saruti odata arzator si apoi sa imi dai drumul de covor. cobor spre rai,sau urc spre paradis,calea de mijlos am omis.

Bun Venit pe blogul meu!

In primul si in primul rand vreau sa va multumesc ca v-ati facut timp din viata voastra foarte ocupata (:))) sa vizitati micutul meu blog. aici o sa-mi astern eu gandurile zi de zi(sper) si sa va ofer si voua putin cate putin si pasiunea pe car eo pun in a scrie opere epice.

Fragment din roman.

Nu e lesne de inteles ca eu prin tine privesc orizontul,in ochii tai vad culoarea marii plina de alge,in vocea ta aud sunetul marii spargandu-si valurile de tarm,buzele tale imi aduc aminte de dulcea atingere a brizei,iar pielea ta imi emana mirosul proaspat al aerului pe care il inspir atunci cand tu il expiri. ma las aievea in bratele visarii,sa plec,sa alerg,sa fug,cu parul ud,cu pielea dezgolita sub blanda privire a unei deziluzii.-Ai fost vreodata la malul unui ocean?-Nu,dar mi-am imaginat ca am fost.-Si ce ai vazut acolo?-Citeam in urmele lasate pe nisip initialele numelui tau,desenam inimioare pe nisipul umed dar valurile care plecau si intorceau mi le stergeau dar le refaceam,si scriam numele noastre legate printr-un + si concluzionate prin egal,ajungand la alte inimioare strambe.-Si eu am visat ca eram acolo.-Cand?-cand te-am tinut in brate pentru prima oara.-Ce ai simtit la primul nostru sarut?-O crunta senzatie de simpla atasare,am cazut intr-o transa controlata de miscarile line ale buzelor fine,ti-am cuprins capul cu ambele maini si te-am trantit pe nisip,tu stateai deasupra mea strivindu-mi trupul.apoi ai ras. rasul acela inocent.ai ras apoi m-ai sarutat din nou.-Apoi mi-ai spus pentru prima ca ma iubesti si a inceput sa ploua cald.-Da. iar eu te-am adapostit cu camasa uda...si am alergat in ploaie.-Si am visat cuprinsi unul in bratele celuilalt. apoi ne-am trezit sub trista acoperire cu cearceaful crem pe care ti l-am daruit cand m-ai gasit pierduta in calea unei stranii amintiri.-Si te-am alintat intreaga dimineata.ti-am dezmierdat chipul in mii si mii de feluri si ti-am cunoscut fiecare centimetru de piele obscura,atinsa intr-un intuneric semi-luminat.-Iar eu taceam. Am inchis ochii si te-am lasat sa ma mangai.-Da,si apoi mi-ai zambit suav si dulce. si m-ai sarutat pe gat...-Si apoi m-ai muscat de buze.Mi-am retrait momentul acela dulce la nesfarsit. Cuprinsa de un farmec bizar m-am apucat sa-ti scriu o declaratie de dragoste,cuprinsa in 6 pagini galbene de hartie pe care le-am ars cand mi-ai dat drumul din bratele tale,cand m-ai lasat sa plec cu lacrimile in ochi... Si nu mai m-ai chemat inapoi...niciodata,niciodata... E o senzatie de dor pe care nu pot sa o controlez atunci cand nu esti langa mine,imi e dor sa ma incolacesc in jurul trupului tau,imi e dor sa ma uit in ochii tai,sa-mi zambesti,sa ma sicanezi pentru ca apoi sa ma desfat cu saruturi dulci si nenumarate,imi e dor sa ma amestesc in aceeasi persoana cu tine,sa ne omogenizam ca apa si zaharul,sa ma topesc in bratele tale,sa imi pui palmele in jurul mijlocului,sa ma tragi spre tine si iar sa ma saruti,iar eu sa ma ridic pe varfuri sa iti ating inaltimea... imi e dor sa ma certi cand am gresit,imi e dor sa ma trezesti dimineata cu un sarut rece pe obraz,imi e dor ca atunci cand sunt suparata sa ma strangi la pieptul tau,sa-ti aud inima cum bate,si sa ma pupi in frunte,sa ma strangi cat mai strans,apoi sa ma eliberez,si sa incep sa plang de fericire.imi e dor sa stam impreuna in varful dealului,in plina noapte,sa privim stelele,si sa ne imaginam diferse forme.imi e dor mai ales ca atunci cand te superi pe mine sa nu imi mai vorbesti,iar eu sa ma cuprind precum un scai pe tine pana ce o sa ma ierti...imi e dor de cicatricea mica de sub nas care se accentueaza atunci cand imi razi,imi e foarte dor de simpla ta prezenta,de simpla ta voce,de sunetul pasilor tai pe parchet si de mirosul sec al parfumului tau pe perna,imi e dor de tine...