Fragment din roman.

Nu e lesne de inteles ca eu prin tine privesc orizontul,in ochii tai vad culoarea marii plina de alge,in vocea ta aud sunetul marii spargandu-si valurile de tarm,buzele tale imi aduc aminte de dulcea atingere a brizei,iar pielea ta imi emana mirosul proaspat al aerului pe care il inspir atunci cand tu il expiri. ma las aievea in bratele visarii,sa plec,sa alerg,sa fug,cu parul ud,cu pielea dezgolita sub blanda privire a unei deziluzii.-Ai fost vreodata la malul unui ocean?-Nu,dar mi-am imaginat ca am fost.-Si ce ai vazut acolo?-Citeam in urmele lasate pe nisip initialele numelui tau,desenam inimioare pe nisipul umed dar valurile care plecau si intorceau mi le stergeau dar le refaceam,si scriam numele noastre legate printr-un + si concluzionate prin egal,ajungand la alte inimioare strambe.-Si eu am visat ca eram acolo.-Cand?-cand te-am tinut in brate pentru prima oara.-Ce ai simtit la primul nostru sarut?-O crunta senzatie de simpla atasare,am cazut intr-o transa controlata de miscarile line ale buzelor fine,ti-am cuprins capul cu ambele maini si te-am trantit pe nisip,tu stateai deasupra mea strivindu-mi trupul.apoi ai ras. rasul acela inocent.ai ras apoi m-ai sarutat din nou.-Apoi mi-ai spus pentru prima ca ma iubesti si a inceput sa ploua cald.-Da. iar eu te-am adapostit cu camasa uda...si am alergat in ploaie.-Si am visat cuprinsi unul in bratele celuilalt. apoi ne-am trezit sub trista acoperire cu cearceaful crem pe care ti l-am daruit cand m-ai gasit pierduta in calea unei stranii amintiri.-Si te-am alintat intreaga dimineata.ti-am dezmierdat chipul in mii si mii de feluri si ti-am cunoscut fiecare centimetru de piele obscura,atinsa intr-un intuneric semi-luminat.-Iar eu taceam. Am inchis ochii si te-am lasat sa ma mangai.-Da,si apoi mi-ai zambit suav si dulce. si m-ai sarutat pe gat...-Si apoi m-ai muscat de buze.Mi-am retrait momentul acela dulce la nesfarsit. Cuprinsa de un farmec bizar m-am apucat sa-ti scriu o declaratie de dragoste,cuprinsa in 6 pagini galbene de hartie pe care le-am ars cand mi-ai dat drumul din bratele tale,cand m-ai lasat sa plec cu lacrimile in ochi... Si nu mai m-ai chemat inapoi...niciodata,niciodata... E o senzatie de dor pe care nu pot sa o controlez atunci cand nu esti langa mine,imi e dor sa ma incolacesc in jurul trupului tau,imi e dor sa ma uit in ochii tai,sa-mi zambesti,sa ma sicanezi pentru ca apoi sa ma desfat cu saruturi dulci si nenumarate,imi e dor sa ma amestesc in aceeasi persoana cu tine,sa ne omogenizam ca apa si zaharul,sa ma topesc in bratele tale,sa imi pui palmele in jurul mijlocului,sa ma tragi spre tine si iar sa ma saruti,iar eu sa ma ridic pe varfuri sa iti ating inaltimea... imi e dor sa ma certi cand am gresit,imi e dor sa ma trezesti dimineata cu un sarut rece pe obraz,imi e dor ca atunci cand sunt suparata sa ma strangi la pieptul tau,sa-ti aud inima cum bate,si sa ma pupi in frunte,sa ma strangi cat mai strans,apoi sa ma eliberez,si sa incep sa plang de fericire.imi e dor sa stam impreuna in varful dealului,in plina noapte,sa privim stelele,si sa ne imaginam diferse forme.imi e dor mai ales ca atunci cand te superi pe mine sa nu imi mai vorbesti,iar eu sa ma cuprind precum un scai pe tine pana ce o sa ma ierti...imi e dor de cicatricea mica de sub nas care se accentueaza atunci cand imi razi,imi e foarte dor de simpla ta prezenta,de simpla ta voce,de sunetul pasilor tai pe parchet si de mirosul sec al parfumului tau pe perna,imi e dor de tine...