Stii...e al dracului de nasol cand iti imaginezi involuntar,intr-o clipa de plictiseala acuta(da,asemanatoare celei din mijlocul orei de istorie),privesti in gol,iti amintesti anumite detalii pe care nu le-ai putut valorifica decat in momentul cand s-au transformat in niste amintiri marunte,si le pui cap-coada,si le adaugi in alta poveste...Cand te auzeam cantand la chitara,gandurile imi zburau in interiorul trupului,si ma simteam de-a dreptul uimita de cum inima imi batea incontinuu formand o melodie ale carei versuri numai eu le puteam descifra,canta,schimba,transforma.Sunt sigura ca...cunosti senzatia aia de emotii pe care o ai,de exemplu,inainte de un examen:cand iti e frig si cald in acelasi timp,esti agitata,nerabdatoare,prost dispusa,fericita,suparata,excitata,nervoasa,atunci cand stii cu siguranta ca ceva se va intampla dar nu stii daca e de bine sau de rau...E foarte nasol cand,fara sa vrei,te gandesti la tot felul de posibilitati pentru ca intr-un nenorocit final sa constati ca ti-ai pierdut timpul degeaba si iti bagi toate partile componente ale corpului in orice iti vine la gura,doar pentru a te descarca de o furie absurda pe seama careia nu stii pe cine sa dai vina...Iar el imi spune ca eu sunt problema?-NU!tu esti problema dude,sorry for what i'm gonna say,but...Uite-te la tine si analizeaza cauza!It's your fucking fault!. Iar apoi pleci cu gatul tremurand pentru ca simti ca lacrimile nu se mai pot abtine stand in stand-by si se preling blege pe obrajii rosii,te simti atat de furioasa pe tot ce inseamna LUME si nu stii cum sa te abtii cand totul pare vinovat,atat de vinovat de suferinta ta.E groaznic sa ajungi la concluzia ca nimeni,nimic nu merita.Nobody doesn't love nothing...Practic,fara sa vrei,imi faci complimente care se transforma in dezavantaje,gen:nu sunt suparata dar nici fericita nu sunt,nu te mint dar nu-ti spun adevarul,nu te urasc dar nici prea drag nu-mi esti...Si mai sunt alte o mie de variante foarte nasoale,you know what i mean.
Prefer,dealtfel,sa stau in casa si sa ma imaginez in viitorul meu...Intr-o excursie la malul marii...Ascult valurile spargandu-se de tarm,aud pescarusii facandu-si serenade,ascult copii alergand nerabdatori pe plaja,privesc urmele de talpi pe care le lasi pe nisip,apoi vi langa mine...Te asezi exact langa mine,iti simt atingerea pielii fierbinti,apoi imi zambesti...si imi aranjezi parul care se deranjeaza in bataia vantului timid de astazi...
Dar azi imi e atattt de dor....Chiar nu-ti dadeai seama ce ma deranja,ce ma ranea nu?Nu e vorba de mofturi sau de egoism,nu!,e vorba de mine si de ceea ce-mi imaginasem ca reprezinti...A trebuit sa-mi strivesti toate sperantele impingandu-le intr-un cuptor incins...Preferi atentie?OK!Du-te,ai de unde alege...Dar eu am nevoia de atentia ta,doar de tine!.De ce nu poti sa intelegi?De ce?Preferi sa imi fie dor de celelalte povesti de iubire?Preferi sa te compar incontinuu cu altcineva?Preferi sa imi spulberi toate visele...Eu vreau sa ma intorc la vechea inocenta,vreau sa fie totul bine,sa-mi simt sangele curgand in vene,si sa zambesc cu adevarat ,sa simt fericirea cuprinzandu-mi intregul trup intr-un vals al veseliei,sa ma simt in al noualea cer,sa simt ca zbor.Imi e ataaat de dor!Si as avea nevoie sa plang,sa urlu,sa pot sa spun ce ma enerveaza,dar nu ,nu pot pentru ca imedat trebuie sa ma impiedice cineva si sa-mi traiesc viata!Trebuie sa ma comport exemplar,sa ii fac pe ceilalti sa zambeasca,sa fie ceilalti fericiti,si nu regret.Dar eu?Eu mi-am anihilat existenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu