An ordinary boy with a sweet smile.

Nu il mai vazusem ce cateva saptamani.Si imi aminteam de el ca si cum mi-as aminti de ultima oara cand am baut apa.Dar nu o sa-l uit niciodata. Un baiat extraordinar...Saemana cu tipul din romanul meu. E chitarist!Canta extraordinar,are un zambet frumos si o personalitate super tare frate( you know what i mean:).Are parul mai lung si cret,ochii caprui si o privire patrunzatoare care mi-a provocat un zambet pana la urechi si mi-a facut obrajii rosii de parca ardeau in flacarile unui foc puternic.Il priveam cantand cu atata pasiune,ii priveam degetele coborand si urcand pe coardele fine ale chitarei.Apoi ii priveam ochii privindu-i pe ai mei si simteam cum 10 mii de fluturi fug in interiorul meu.Cu fiecare nota pe care o sonoriza simteam ca sunt din ce in ce mai... nu stiu....vrajita poate.Atrasa intr-un vartej al notelor muzicale cantate de el.E ataaat de dragut.Iar la final m-a luat in brate ataaaat de strans cum de mult simteam nevoia sa o faca cineva,si am ras amandoi si mi-as fi dorit sa mai stea dar a trebuit sa plece,ca si mine de altfel.Si am ramas,sau eu am ramas cu notele chitarei lui in ureche si imbratisarea lui fantastica pe mine.8->