Bestseller:cum sa te indragostesti in treisprezece zile.

Reteta ar fi simpla constrand practic in promisiuni,imbratisari,saruturi,plimbari,rasete,planuri,dragoste,sentimente,fluturi in stomac,batai de inima accelerate,priviri,nopti nedormite,memoria plina a telefonului din cauza mesajelor,dorul,si din nou...promisiuni.Dar nu ,nu e totul asa simplu cum pare.
Nici macar eu nu pot sa ineleg cum pot inca sa mai am incredere,cum pot sa caut inca,sa sper,sa cred,sa vreau,sa simt.Se pare ca inimii mele ii place sa fie franta,nu stiu cum mai arata...Dar stii vorba aia:si de iti frange inima in o mie de piese,il vei iubi inca cu fiecare bucatica sparta sperand ca...o data si o data se va intoarce inapoi sa le intregeasca.Inca mai cred in promisiuni oricat as vrea sa stiu ca sunt numai vorbe goale,inca te mai lasam sa ma strangi in brate si inca nu ma opream sa-ti spun cat de in siguranta ma simt in bratele tale,cum simt ca acela e locul unde ma potrivesc perfect,ca inca nu inteleg unde ai fost toata viata mea,inca te mai sarutam cu nesat si pofta,si inca aveam emotii de fiecare data cand te vdeam pasind spre mine.
Totul a pornit cu o invitatie la vals.Defapt nu...Totul a inceput cu incapatanarea mea de a-ti atrage atentia,de a ma observa.Deci practic,totul a inceput facut de mana mea...Era o seara de primavara,15,aporape de miezul noptii cand am vrut sa merg cu tine afara in frig doar ca sa fiu cu tine.Eram intr-o rochie scurta,decoltata si mi-ai pus haina ta pe mine si m-ai prins de dupa umeri...Am mers pana la magazin,am vorbit,mi-ai povestit mai multe lucruri...Apoi am revenit la locurile noastre.Am rugat oamenii sa puna un vals si tare as fi vrut sa vi sa ma iei de mana si sa ma duci nepasator pe ringul de dans,dar tu luasei alta fata si alte brate isi prinsesera degetele de mijlocul meu,dar te-am tras de mana,era sansa mea.
Au fost 4 minute in paradis,te-am strans apoi in brate,te-ai uitat in ochii mei in care pupilele de emotii mi se dilatasera complet,buzele ni s-au apropiat intr-un joc al seductiei  dar...Oricat de tare as fi tremurat de dorinta nu am putut si ti-am dat drumul.Dupa o singura secunda am inceput sa regret,nu ma intelegeam deloc cu mine insami,am fugit iarasi dupa tine...Imi era teama,imi era frica,eram speriata dar in acelasi timp doar tu ai fi putut sa ma calmezi.In 30 de minute se terminase totul insa...Am vrut sa mai petrec inca cateva minute in intunericul si linistea diminetii alaturi de tine,astfel ca m-ai condus acasa,nu am putut sa ma despart de tine astfel ca te-am mai tinut langa mine inca putin,inca cateva minute,sa-mi prelungesc tortura.Doar am vorbit,totul era un pretext pentru mine doar ca sa fiu acolo,sa-ti aud vocea,sa te privesc,sa-ti vad buzele miscandu-se si sa ard de nerabdare sa le sarut dar...Ai plecat.Nu am adormit deloc in acea noapte care se transformase in dimineata,iar zorile m-au prins cu ochii deschisi si ganditori avand in fata lor tot imaginea noastra omogenizati intr-un singur trup acolo,unde magia s-a produs,pe ringul de dans,cu o invitatie la vals.
De atunci,tea\-am cautat,te-am vrut,te-am vazut si cred ca pe fiecare zi ma indragosteam tot mai mult...
Vineri,13,orele 15:30 am reusit sa te tin dupa mult timp din nou in brate,tremurai,zambeai,erai emotionat,mi-as fi dorit sa nu-ti mai dau niciodata drumul.In drum spre casa,m-ai luat de mana.Nu as putea descrie in niciun cuvant senzatia pe care am avut-o atunci.Mi-a tresarit inima cum niciodata nu o mai facuse.Toate acele vise pe care le construisem in acele 4 saptamani au explodat in interiorul meu,s-au adeverit atunci cand m-ai luat de mana si degetele tale s-au legat cu ale mele...Primul pupic a fost timid insa a fost,am zambit,eram atat de fericita:al naibilui sentiment,as fi sarit in sus precum o minge si parca as fi zburat cand tineam ochii inchisi.Inca eram nesigura dar a doua zi ce indoieli as fi putut sa mai am.Cand te vedeam si ma imbratisai imi treceau toate,cum as fi putut sa ma abtin sa nu zambesc cand aveam tot ce mi-as fi putut dori chiar langa mine,e incredibil cum as fi urlat inca din prima zi ca te iubesc,e incredibil cum as fi putut sa spun unei lumi intregi cum intr-o zi tot universul s-a restartat pentru noi.Apoi au urmat alte zile,alte mesaje,alte saruturi si plimbari pe bulevard,alte tigari fumate de amandoi si alte emotii.Ma culcat plangand de fericire,tu nu stii,insa...Chiar m-ai facut sa simt ceva neimaginabil.
Alta vineri,20,se implinisera 7 zile echivalentul a 7 ani de cand eram impreuna...M-ai condus acasa si doamne cat eram de emotionata.Imi amintesc fiecare amanunt.M-ai strans tare in brate si ai simtit ceea ce vroiam sa-ti spun insa...Imi era frica,atat de frica,tremuram,eram emotionata tare,inima parca mi-o luase razna si as fi putut sa plang in orice moment.Cat timp am incercat sa-ti spun dar atunci nu am putut.Iti mai amintesti cat m-am fastacit?Dar tu m-ai mintit si mi-ai spus primul,mi-ai dat curaj si timid ti-am spus cat de tare eu...te iubesc.Apoi nu m-as mai fi oprit din rostit acele inutile 2 cuvinte.As fi putut sa fac orice sa-ti dovedesc,ma indragostisem ca dracu si asta  a fost cea mai mare greseala.Dar vorbeai atat de frumos.
Incearca sa-ti aduci aminte de cate ori,in bratele tale,imi spuneam cu atata teama cat de frumos e totul ca sa fie adevarat..Taceai,nu ma asigurai insa saruturile tale imi dadeau dreptate dar in acelasi timp ma incurajau.Erai acolo cu mine,doar asta conta,asta imi spuneai si tu si ma minteai atat de frumos.Cum am putut sa nu vad,sa nu judec?Am fost oarba.Apoi,la primul impas din relatia noastra...Cand trebuia sa-mi dovedesti cat de adevarate au fost vorbele tale mi-ai dovedit total contrariul si m-ai lasat sa plec...Cu toate astea nu am putut sa renunt la tine,ajunsesem sa te iubesc deja,era prea tarziu sau prea  devreme.Dar ajuns acasa,ti-ai cerut scuze,ai redevenit tu...Insa apoi totul se destrama incet incet,cuvintele isi pierdeau rostul pe drum iar mainile noastre nu s-au mai intalnit sa-si vorbeasca....Si cand am vrut sa ma asiguri ca macar un cuvant din tot ce spusesei a fost adevarat tu...Ai intors tot ce am spus impotriva mea.Dar nu am avut decat vina torturii de sine...Incredere pe care nu pot sa inteleg cum o dobandesc asa de repede...Dar m-ai lasat sa plec...SI inca nu am plecat,inca sunt aici chiar daca tu te-ai indepartat.Daca primul sarut a fost pe 13,dupa 13 zile toata vraja s-a spulberat.Ce numar minunat.Cate sentimente si cuvinte rostite in doar treisprezece zile,cat dor acumulat in doar o saptamana de cand...S-a sfarsit totul.
Nu pot sa inteleg cum...inca te mai aici.Acum...sa ma minti sa ma saruti si sa intram iar in lumea noastra,Imi lipsesti...Imi lipsesti al dracului de rau.