cand..?

Cand ati devenit asa?Cand s-au schimbat atat de multe?Cand am ajuns sa urasc oameni pe care ii iubeam?Cand am ajuns sa ma simt in plus acolo unde prezenta imi era cu ardoare ceruta?Cand am ajuns sa nu mai stiu ce vreau,sa fiu confuza in fiecare decizie pe care o iau,sa fiu sceptica,sa nu mai acord sanse?Cand?
Cand v-ati schimbat,baieti?Cand a inceput sa fie ranitul fetelor noul trend?Cand au ajuns fetele sa se prosteasca doar ca sa impresioneze baieti?De ce am ajuns sa ne maturizam atat de repede incat imi e frica sa mai cresc,cand s-au pus etichete de varsta pentru ceea ce vreau sa fac?De cand au ajuns toate sa ma raneasca,sa ma ciupeasca asa unpic de inima,cand am ajuns sa analizez atat de mult toate lucrurile si sa imping oamenii la o parte doar pentru ca sunt speriata de moarte de noi inceputuri?Nici nu v-ati fi inchipuit nu-i asa ca eu..cea mai curajoasa,cea mai indrazneata,cea mai tupeista as putea sa devin cine sunt defapt,persoana pe care nimeni nu a reusit sa o cunoasca,fetita aia timida si speriata,plina de fobii si indolieli,retineri si cuvinte nerostite pe care incerc sa o ascund pentru ca ea..e prea slaba pentru voi.Nu v-ar suporta,insa eu o protejez.I-am promis inca de cand abia vedea ca o sa am grija de ea,inca de cand toate cuvintele alea rostite la nervi,toate bataile,toate jignirile,toate of-urile se varsau pe ea.Dar in cine ne-am transformat amandoua?Ca eu una nu mai stiu cine sunt.Singurul lucru clar imi e teama de a face orice,sunt absolut ingrozita ca fiecare om cu care fac cunostiinta o sa ma raneasca,ca fiecare nou baiat pe care il cunosc o sa fie unul dintre cei cu care ma apuc sa vorbesc o groaza,unul dintre cei carora ajung sa ma destainui si care apoi...dispar.Ma gandesc prea mult la viitor dar cum as putea sa o nu o fac cu un asemenea trecut?
Dar cand am ajuns sa fac lucrurile pe care juram ca nu o sa le fac?Cand am ajuns sa fac parte dintre cei carora le reprosam ca s-au transformat exact in ceea ce mi-au promis ca nu o sa fie niciodata?Cand am ajuns sa ma fiu controlata de superficialitate,sa fiu invidioasa,sa urasc si sa gandesc atat de lugubru.Sunt ingrozita de persoana care ma domina ca nu sunt eu,eu nu stiu cine sunt.Imi e frica.Si mai niciodata nu e nimeni aici sa ma scape de gandurile astea macar pentru o clipa pentru ca eu sunt fetita aia mica pe care ea nu m-a lasat sa ma dezolt.
De ce toate imi ies pe dos,de ce toate par sa te raneasca,de ce par toate atat de grele,de ce am ajuns sa ma trezesc dimineata si sa ma calmez in tigari?cand am ajuns sa fiu atat de grijulie si groaznic de nepasatoare,cand am ajuns sa frang inimi,cand am ajuns sa privesc toti ceilalti oameni cu alti ochi?
Dar voi...de ce va schimbati?imi e dor de voi asa cum erati si cum eram impreuna,cu glume,cu bune si cu rele,cu tot ce ne facea sa ne simtim bine impreuna.Nici nu ma mai recunoasteti pe strada cu toate ca v-am facut sa zambiti cand aveati nevoie.Toti uitati...Pe bulevardul aglomerat imi atintesc privirea asupra voastra,ma priviti in ochi,nenorocitilor si intoarceti capul fara sa-mi spuneti un cuvant sau un zambet sau...o speranta ca totul e doar jocul imaginatiei mele.Cand am ajuns sa uit de pasiunile mele?Cand am incetat sa mai scriu,sa-mi urmez visul,sa-mi indeplinesc dorintele,sa fiu cu adevarat fericita?
De cand la 16 ani iti pui atatea intrebari   si nimeni nu are curaj sa-ti raspunda,de cand la 16 ani esti ingrozit de viitor?De cand am inceput sa spun o chestie si sa gandesc total altceva...De cand am inceput sa spun ca imi urasc fosta cea mai buna prietena cand defapt mor de dorul ei,si tot ce mi-as dorii ar fi o imbratisare si un zambet...Cand am inceput sa imi pun inima sa jure,sa injure,sa se automutileze.De cand imi impun propriile reguli,reguli gresite.De cand aberez.De cand nu mai inteleg cu ce se mananca lumea asta.Sunt o ipocrita,o nesimtita,o persoana al carei nume nu-l cunosc,sau singurul lucrur pe care il stiu despre ea e numele.
Cand am inceput sa fiu orgolioasa,cand am inceput sa ma dau in laturi de la noi aventuri,care vor devenii cele mai frumoase amintiri?De cand ma doare asa de tare cand vad ca oamenii nu se mai tin de promisiuni,ca baietii sunt niste porci,niste curvari,care considera un gest de slabiciune sa cumperi unei fete o floare,care prefera sa raneasca suflete tinere in serie,baieti care nu si-au dat seama de nimic si care...nici macar nu o sa regrete.
Eu nu mai dorm nici macar noptile pentru ca toate porcariile astea imi rapesc timpu,somnul,ma extenueaza.Si daca adorm visez oameni pe care mi-as dorii sa pot sa-i strang in brate fara retineri.
Mi-as dorii si eu ca la scoala sa nu mai fie colega mea pe care am iubit-o si acum nu stiu cum de nu ne mai suportam,colegamea pe care niciodata nu o sa o inteleg...Si cea mai buna prietena cu care tot gresesc si gresesc si ma iarta si ne impacam si iar gresesc...Sa nu mai fie colegi care s ane bage in porcarii.Imi doresc lucruri simple...Nu mai vreau baieti care sa ma faca sa ma indragostesc ca apoi sa ma sacrifice,nu imi mai doresc ca eu la randul meu sa ranesc oameni.
Cum sa regreti la 16 ani?Simplu,devino eu!