Razboi de sentimente.

In multele seri in care somnul nu ma considera o prada prea buna si peretii imi servesc drept cel mai interesant ecran pe care l-as putea privii sau cerul instelat se ofera,alaturi de luna,sa-mi stea de veghe...Imi amintesc vise.Apoi tresar gandindu-ma ca le uit fara sa vreau si sunt dezamagita realizand ca ma schimb pe zi ce trece iar idealurile,amintirile,visele se schimba si ele:se dezvolta sau...se sterg.
Stiti vreunul dintre voi ca marea mea pasiune atunci cand eram copil era circul?Ii invidiam pe acei acrobati carora nu le era teama sa se arunce in aer,sa zboare pentru cateva secunde iar apoi sa se arunce in aplauzele si privirile uimite ale spectatorilor.Ii admiram pentru ca traiesc oarecum sub anonimat,dar nu le pasa ca lumea sa-i recunoasca dupa chip,cat sa fie recunoscuti dupa figurile pe care le savarsesc in spectacole.Cand eram singura,intre acesti albi patru pereti ai camerei mele ,incercam sa imit femeile acelea elastice...Si ma intristam uneori cand nu reuseam sa ma transform in vreo figurina stranie ca rezultat al vreunei incrucisari de maini sau de picioare  dar ma ambitionam,exersam zilnic pana intr-un final reuseam si toata ziua imi era asigurata cu fericire,euforie si extaz.
Marea mea dragoste pentru circ  a inceput in ziua in care tata m-a luat de mana si m-a dus la circ.Eram emotionata.Strazile se ingustau in fata pasilor mei timizi,copacii isi strambau forma cand ma observau trecand pe langa ei,oamenii pareau sa ma priveasca suspicios,iar altii pareau sa fie fericiti pentru mine.Dar toate cladirile alea impunatoare ce imi gazduiau admiratia,toate barurile ale caror oaspeti isi intorceau privirile asupra mea,vocea tatalui care ma incuraja si mai ales strangerea puternica de mana ma facea sa fiu sigura ca am un loc rezervat intr-o rascruce de drumuri.
Imi amintesc ca m-a intampinat un clovn de sex feminin pe care tata mi-a spus sa-l strig "chiriusa"...Parca eram un pachet mult asteptat caci tata m-a predat ei,ea mi-a strans cealalta mana tremuranda si m-a dus sa vizitez animalele.Am trecut pe langa custi obtinand curaj cu fiecare cusca pe langa care treceam,astfel ca,ajunsa langa cusca leilor am izbutit sa scap din stransoarea degetelor ei si am fugit la lei.Ma asteptau si ei,asemenea celorlalti.Mi-am varat mana printre gratii si le-am atins mustatile,apoi,tragand o mostra zdravana de aer in piept le-am atins botul.Nu m-au muscat si mi-au cuprins mana in sarutari  si mi-au umplut chipul de fericire.Ei imi apartineau si eu apartineam lor,acelei lumi,era facuta pentru mine.
Apoi am crescut,am uitat de spectacolele de circ si am inceput sa fac acrobatii si sarituri riscante cu inima,incepand sa scuip,ca un fachir,flacari preschimbate in vorbe grele sau sentimente care,tinute inauntru,uneori dau pe afara.Am inceput sa ma aseman cu un puzzle,de cele mai multe ori incomplet,cu cateva piese pierdute,foarte rar de-a dreptul implinit.Diferenta e ca eu sunt un puzzle intr-o continua schimbare:piesele se schimba mereu si mereu,uneori inainte sa fie puse la locul lor,uneori pleaca chiar si atunci cand se potriveau perfect...Uneori dispar.Am momente in care simt ca in sfarsit puzzle-ul e complet,dar imediat ce simt asta o piesa din puzzle se destrama si ea la randul ei in mai multe bucatele,in realitate piesa aia,este piesa mea de rezistenta si se afla undeva in dreptul pieptului,in interior.
Apoi incepeam sa asemuiesc multele indoieli,dileme si mini-probleme ale adolescentei mele cu fiecare firisor de par,si fiecare bucatica taiata din el la frizerie.Priveam mersul la frizerie precum un nou prag pe care sa-l trec,un nou inceput care ma asteapta sa-l  valorific.Frizerul habar nu avea ce probleme imi inlatura atunci cand imi taia din par,habar nu avea ca cu fiecare bucatica de par care cadea imi disparea si cate o ingrijorare iar zambetul mi se largea pe chipul tamp si confuz de mai intotdeauna.
Atingand alte varste,ma apropiam din ce in ce mai tare de dezamagiri,de promisiuni incalcate si de alte bazaconii de oameni mari,pe care oricat de tare mi-ar fi placut sa le trec cu vederea,erau constante si niciodata nu se  imprieteneau cu odihna,fericirea si linistea pe care mi le doream si de care,rar,aveam parte.
Implicit,am avut de facut greseli,de suportat consecinte,de confruntat stari aiurite si a trebuit sa fac fata multor impulsuri de moment.
In ciuda acestor multe semnificative lucruri despre mine,inca nu am fost capabila sa aflu cine sunt...