Tu.

Printr-o zi de august absolut caniculara,cand vantul imi strabatea volanele rochitei si parul imi era ars de catre soare si bulevardul mi se oprea sub picioare pentru a-l strabate fara limita de timp te observasem impreuna cu alti cativa prieteni,eu fiind insotita de cea mai buna prietena.Aparent,prietena mea iti cunostea unul dintre prieteni asa ca nu a fost foarte greu sa intram in vorba cu voi.Erai arogand,enervant,idiot si ca prima impresie te-am urat clar si irefutabil.Glumeai pe orice tema si indiferent de cele spuse de mine nu-ti schimbai in vreun fel comportamentul.Nu am mai incercat sa te schimb si te-am lasat sa-ti dai seama de la sine ca acel tip de conversatii nu este unul potrivit.A doua zi profitaseram de vremea frumoasa si ne-am aruncat in bratele unei piscine cu apa rece.Imi era frig astfel ca am apelat la bratele tale sa-mi tina cateva minute de cald.Apoi ne-am intins pe patura cu privirea atintita unul in ochii celuilant.Soarele nu mai era un impediment de a ne privii fara limite si fara obiecte si de a ne zambi incotinuu.Nu mai conta ca incet incet incepeai sa te schimbi din antipatic in orice altceva iar eu,cred,ca-ti devenisem oarecum simpatica.Ma apucase o stare aiurita ca de obicei  si tu incercai sa ma faci sa ma simt  mai bine si sa ma faci sa rad prostindu-te.Apoi intalnirile noastre deveneau din ce in ce mai numeroase si mai ciudate.Eu incepeam sa te plac iar tu evident incepusei sa ma placi.Noptile stateau de veghe conversatiilor interminabile la telefon cand nu ne puteam lua la revedere decat cand telefonul se inchidea automat.Si au mai urmat apoi mesaje de buna dimineata unul inaintea altuia astfel incat fiecare sa se trezeasca cu un zambet frumos conturat pe fata.Dar lucrurile se complicau pe masura ce deveneam din ce in ce mai apropiati si conversatiile tindeau sa se lungeasca din ce in ce mai mult.Apoi,nehotarati fiind inca, ne-a prins scoala cu total alte treburi si conevrsatiile se rareau,mai vorbeam noaptea la telefon si chiar daca imi era foarte somn si trebuia sa ma trezesc foarte de dimineata,vocea ta imi era un bun antidot pentru asta si adormeam cu un zambet imens pe fata trezindu-ma inca cu mesajele interminabile de "buna dimineata".Nu ne-am mai vazut mai deloc,insa asta nu putea decat sa-mi accentueze dorul de tine.Si apoi mai erau frumoasele intalniri intamplatoare cand nu mai era nevoie de cuvinte ci doar de fapte:iti saream in brate si iti simteam inima batand nebuna si vocea intimidata precum si o expresie surprinsa si eu zambeam:necontenit si simteam cum fericirea imi umbla prin vene si se oprea doar cand imi dadeai drumul din stransoarea extraordinara a bratelor tale.Apoi ne pierdeam din nou dar niciodata nu am putut sa te uit sau sa ma uiti.Nu conta ca nu am putut niciodata sa punem un final sau sa facem ceva constructiv din asta,am fost mereu mai mult decat prieteni si mai putin decat iubiti,cu toate ca in prima faza,tu ti-ai fi dorit mai mult.Dar inima mea nu era de acord sau cel putin refuza cu incapatanare.Apoi...rolurile se inversau incet incet,apareau din nou apropo-uri care se duceau pe apa sambetei ca de fiecare data.Ne certam,stateam fara sa vorbim cu toate ca am fi avut atat de multe sa ne spunem.Si ma gandeam emreu la tine,chiar daca nu de multe ori o aratam.De fiecare data eram sigura ca totul s-a terminat:definitiv dar mereu exista un moment care sa ma contrazica fara argumente contra sau pro.Cu toate ca nu erai des langa mine sa ma strangi in brate,sa-mi saruti fruntea sau sa-ti aud vocea vorbindu-mi sitam ca iti lipsesc si ca in ciuda tuturor lucrurilor,ma iubesti.Dar toate lucrurile frumoae au nevoie de un dram de complicacitate si trebuie descurcate in vreun fel sau altul:cand ambii doresc asta.Dar tu erai prea las,te dadeai batut in fata altora care vroiau doar sa-si bata joc.Preferai sa le rpedai terenul decat sa lupti pentru castigul tau si te uram pentru asta.Dar mereu,tot la tine ma intorceam...Imi era dor,iti era dor si asta iesea la suprafata cand dupa cateva zile bune ne regaseam unul in cuvintele celuilalt si mai ales cand,intamplatot,ca de obicei,pe strada, veneam si nu ti-as mai fi dat drumul dintr-o imbratisara nesfarsita...Si de cate mi-ai promis ca o sa faci ceva in privinta asta,ca o sa-ti clarifici sentimentele si o sa-ti invingi teama si de cate ori si eu am promis ca o sa fiu acolo si cateodata nu eram.Eram amandoi la fel de complicati si de nehotarati si de cretini amandoi si uneori mult prea incapatanati dar asta era ceea ce facea totul special intre noi doi. Iar acum m-am saturat sa tot spun si sa nu fa cnimic in privinta asta,cu toate ca asta era modul in care tu jucai acest joc si m-am hotarat sa-ti si arat facand pe dracu in patru sa vin sa te vad,sa te ascult, sa te observ sa te privesc fara orpire si sa zambesc dar nimic nu a fost de-ajuns pentru tine si m-ai dezamagit.M-ai facut sa cred ca ,daca pentru mine sentimentele se dezvoltasera si totul devenea din ce in ce mai clar,pentru tine ele regresasera si nu mai priveam prin aceleasi lentile.Si iar s-a incheiat totul cu o cearta,cu plansete,cu vise pe toata dura noptii care sa ma innebuneasca dimineata si cu nenumarate ganduri contradictorii care sa ma debusoleze si mai mult lasand in urma lor o dara clara:ca in ciuda tuturor,mie imi e dor.