Ce te intereseaza?

luni, 2 aprilie 2012

Room 105.

Am realizat ca de cand te-am cunoscut si mi-ai furat noptile si somnul si linistea cu vocea vesela,senina din mijlocul noptii sau cu mesajele care,inevitabil,imi fac inima sa alerge cu sute de batai pe minut am inceput sa asociez cam tot ce e in jurul meu cu tine:cerul parca nu-i asa albastru ca azuriul ochilor tai si nici valurile marii nu sunt atat de turcoaz ca nuanta lor in lumina lampii aproape stinse ce ne veghea pasii in toiul noptii pe podeaua care scartaia si care ne trada miscarile,nici crema nu mai e atat de fina si nu-mi binedispune pielea ca degetele tale care se plimbau nestingherite pe pielea mea rece care se incalzea incet,incet,nici somnul parca nu-mi mai e la fel de dulce fara reprizele in care ma trezeai doar pentru ca te intorceai ca sa ma strangi in brate si nu spuneam nimic,doar adormeam la loc cu un zambet sincer pe fata,cafeaua de dimineata si-a pierdut gustul caci cuvintele tale nu o mai indulcesc si zaharul nu imi mai creste glicemia in niciun fel,tigara iarasi si-a pierdut efectul,gustul,rostul pentru ca nu mai am saruturile tale sa imi mangaie buzele dupa ce am atins filtrul tigarii,ferestrele sunt mult prea dure cand sufla vantul ala rece sa-mi aeriseasca camera si bratele tale nu mai sunt acolo sa ma incalzeasca,patura e mult mai goala,prea nefolositoare fara pieptul si palmele tale care sa-mi foloseasca drept cel mai bun asternut pe care l-am detinut vreodata si plimbarile,plimbarile par atat de lungi,atat de neinteresante fara mana ta,fara degetele tale printre care le inclestam pe ale mele,fara tine,care sa ma faci sa rad,astfel incat as fi prelungit kilometrii catre infinit si timpul trece atat de greu fara tine,minutele se transforma in ore,secundele nu-mi mai dau pace,ticaitul ceasului pare ca se joaca cu nervii mei cand astept un raspuns de la tine,pe cand,cand erai langa mine nu puteam sa-l fac sa se opreasca,sa taca,sa inghet timpul sa pot prelungii linistea si sederea in  bratele tale la purul nesfarsit.Probabil ma regaseai adesea uitandu-ma la tine absent,nemotivabil,cu cateva picaturi de apa stranse in coltul ochiului,cu verdele pupilei unpic mai accentuat,cu buzele tremurande,cu fruntea incruntata si mainile timide care nu-si doreau sa-ti mai dea drumul si nu intelegeai...Nu intelegeai pentru ca cele mai importante lucruri nu au nevoie de intelegere,ci de aprobareNu cred ca e chiar dragoste dar ceva inauntrul meu asta imi urla,si nu inceteaza sa mai tipe cand nu esti prin preajma..Pupicii timizi si dragalasi pe varful nasului si pe crestetul capului adormit pe pieptul tau nu m-au ajutat sa te uit si nici saruturile salbatice,apoi lente apoi bestiale nu imi dau pace amintirilor sa se desparta.Toate secventele astea par  a fi reteta perfecta spre un dor nefericit,dorul de a ma iubi fara sa ma iubesti.Mi-am umplut capul de momente,de retete,de sentimente si de categorii.Mi-am dominat propria persoana prin tine,prin nenumaratele clipe frumoase cam ca atunci cand te loveam cu pernele,cand te intaratam,cand radeam nestapanit,cand ma opream doar ca sa te privesc mai tare si sa rad din nou,si tu iti savurai nepasator din tigare ca apoi sa te napustesti dintr-o data asupra mea si sa ma inveti minte,ca atunci cand reuseai sa-mi distrugi fanteziile intr-o secunda,cu 4 cuvinte si ma suparam,deveneam imbufnata si ma "ascundeam" sub patura doar pentru ca stiam ca o sa ma tachinezi si nu o sa ma lasi sa raman suparata,iar apoi am plecat si  te sicanam si eu pe tine si ca sa ma comport cum se cuvine imi dadeai cateva portii de gadilat doar ca sa ma faci sa rad fara sa fi vrut macar asta.Numai noi 2,pixul si tabloul stim ca am lasat in urma noastra cateva expresii,semne si cuvinte idioate care sa aduca aminte cuiva de tampeniile care ne treceau prin cap cand eram impreuna.As vrea ca dimineata sa nu mai fie atat de rea cu mine cand ma trezesc si nu mai gasesc un somnoros notoriu care ma lasa singura sa vorbesc ,sa ma gandesc sa ma trezesc ,el necontenind sa schiteze vreun gest.E rea doar pentru ca imi era drag sa-ti privesc genele lungi si negre inchise peste pleoapele ce acopereau un frumos chihlimbar albastru,pretios, si imi placea sa vad cum motai ca un motan fericit,pierdut pe undeva departe,si imi placea sa te simt dupa cum ma strangi in brate,cum imi iei capul intre palme si imi umpli fata de saruturi si de zambete nenorocite care ma faceau atat de fericita si trista acum cand imi lipsesc groaznic de rau.Cine s-ar fi gandit ca poate,o sa ajung sa te ador?Si cine ar fi zic cu cateva luni in urma ca toate prostiile pe care le vorbeam si iluziile pe care le cream in cunostinta de cauza o sa faca parte din monotona realitate?Si cine m-ar crede daca i-as spune ca nu-mi mai pasa de prejudicii si superficialitate si tot cand langa tine simteam ca sunt in stare de orice,ca nu-mi mai pasa parca atat de tare de ce credeau celelalte,pentru ca fiecare in parte te placea.Ca stiai cum sa iei omul,sa-l conduci cu rasul si cu buna dispozitie pana la poarta unei seri reusite.Ma simteam mai puternica atunci cand urlai la mine pentru ca aveam tupeul sa-mi ridic tonul peste al tau ca in final sa putem sa tacem amandoi,vorbind mai mult cu gesturile,cu privirea decat cu vorbe.Aa da si cum as fi putut sa uit sa mentionez ca pana si pofta de mancare imi trecea cand ma hraneam cu buzele tale,cu pielea ta,cu mirosul tau si cu privirile tale sau cu tigarile ce se asezau nici nu mai stiu cand printre degete.Dar mancarea pe care am reusit sa o inhat a fost atat de delicioasa si imi facea atat de mare placere sa te vad mancand atat de pofiticios si de nepasator si de bucuros.Mi s-a facut dor pana si de injuraturile pe care ni le adresam in gluma,fara sa credem vreun moment in ele,doar pentru ca ne detensionau si ne amuzau si ma faceau sa rad,sa rad atat de sincer, sa plang doar pentru ca stiam ca toate o sa se termine brusc,prea brusc,prea repede,prea putin durand toate,toate.Iar tu nu ma lamuresti deloc cand,fara sa vrei te contrazici singur,dar asta macar insamanteaza acolo o mica speranta ca candva toate scanteile astea vor putea sa imi mistuie judecada cu o diamai flacara care,eventual,sa nu se mai stinga.Pana una alta,pisi,imi lipsesti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu